Probleme fundamentale in educatia bebelusilor

Inca de la varste foarte mici, copilul invata prin exemplul mamei. Asculta anumite ordine ale mamei, dar in special o imita.

Atentie! Este vorba despre un aspect foarte important, caci mai tarziu, vom ajunge sa condamnam la copilul nostru exact lucrurile neplacute, care ne caracterizeaza pe noi si pe care abia acum le observam prin reflectie.

In zadar veti incerca atunci, sa atrageti atentia copilului, obiceiurile se impamantenesc si cu greu se mai dezradacineaza.

De aceea este bine sa va controlati gesturile, cuvintele si sa atrageti de asemenea, atentia celor din jur. Toate acestea, bebelusul le va imita.

Nu cereti copilului sa faca ce voi nu faceti si mai ales sa nu fiti intrigati voi, parintii, ca el face un lucru rau, cata vreme acesta a fost observat la voi sau la cei din jur.

Nu uitati! Copilul invata mult mai mult din ce vede, ce aude, ce simte, decat din ce i se porunceste.

Folositi deci, exemplul bun, inainte de orice!

Furia copilului reprezinta de asemenea, un grav defect de educatie. Iar ceea ce realizeaza acest defect sunt exploziile de furie ale celor din jur, comportamentul nedrept fata de copil si inconsecventa parintilor.

In acest context, incercati sa salvati ce mai e de salvat.

Unii bebelusi plang pana se invinetesc si au o mare capacitate de a-si retine respiratia. Nu va impacientati, nu li se intampla nimic. Daca motivul pentru care plang, este ca nu le-ati cedat intr-o privinta, atunci lasati-i sa planga, pana se opresc singuri, totul e ca voi sa puteti rezista.

Daca v-ati convins ca plange de furie, lasati-l sa planga si o jumatate de ora, fara sa cedati tentatiei de a va a propia de el, de a-l lua in brate, de a-l linisti, de a-l imbuna.

Bebelusul este destul de siret sa observe ca plansul si tipetele lui va chinuie si va impresioneaza, ceea ce-l face sa tipe in continuare.

Vi se poate parea criminal sfatul, dat fiind faptul ca orice mama este sfasiata instinctiv de plansul copilului sau, oricare ar fi trasnaia pe care acesta a facut-o. Insa veti observa singure ca, daca intelege ca plansul sau va lasa rece, se va opri singur si se va potoli indata.

Nu radeti de copil cand poceste cuvintele, fiindca va continua sa vorbeasca stricat, doar pentru a va face placere si pentru a va vedea razand.

De asemenea, razand de el il puteti inhiba, creandu-i un puternic sentiment de inferioritate.

Nici izbucnirile sale de furie nu trebuie tratate astfel. Nu il veti dezvata prin aceasta metoda, in niciun caz, ci il veti face sa se simta jignit si il veti transforma intr-un mic incapatanat, care in timp, va va uri.

Nu trebuie sa tipati la el sau sa il bateti cumva! Acestea nu sunt metode de educatie. Ii puteti explica, in schimb, cu rabdare si cu o voce calda, despre ce e vorba, iar copilul va intelege in cele din urma.

Nu trebuie sa lipseasca atitudinea vesela si prietenoasa, fata de bebelus. Chiar daca sunteti indispusa, necajita sau suferinda, in fata copilului trebuie sa aveti un comportament vesel.

Bebelusul va observa acest lucru si va avea si el o atitudine pozitiva fata de raul pe care il intampina, va sti sa se stapaneasca, atunci cand i se va ivi un mic necaz precum o lovitura sau pierderea vreunei jucarii.

floryy esti ff acitvaaa

e un subiect tare delicat si uneori chiar dificil de aplicat

da asa este ca de multe ori un copil poceste cuvintele iar noua ni drag ssi ridem