Reflexele Bebelusului

Dragoste foarte multa si permanenta ingrijire sunt esentiale pentru dezvoltarea fizica si psihica a copilului.

Bebelusul vine pe lume deja cu un numar de reflexe, asa-numitele reflexe innascute si cu unele modele de comportament - elemente componente ale instinctului de conservare, ale sistemului de supravietuire.

Astfel primul mijloc de comunicare al nou-nascutului este plansul. Acesta semnaleaza foamea, oboseala sau orice alta stare de disconfort. In timp, parintii ajung sa-i recunoasca formele de plans specifice fiecarei stari. Dar daca plansul nu exprima niciuna din trebuintele expuse mai sus, ci tradeaza nevoia de afectiune si rasfat, trebuie ca parintii degraba sa se conformeze, sa ia copilul in brate, oferindu-i iubire si confort caci prin acest gest se stabileste legatura afectiva care-i asigura copilului o dezvoltare libera, cu reactii din ce in ce mai active. Pe aceasta tema, specialistii au constatat ca cei mai multi dintre copiii care nu au avut parte de imbratisari frecvente si alte dovezi directe de afectiune, au mult mai multe probleme emotionale si o mare vulnerabilitate afectiva, mai tarziu, iar uneori cu efecte grave asupra sanatatii psihice si chiar fizice, decat cei care au simtit protectie, siguranta si mai ales iubire.

E adevarat, nu trebuie confundat cu alintul exagerat, in care copilul supune parintele total prin santaj afectiv si tertipuri emotionale, acesta fiind un rau care mai tarziu se va intoarce chiar impotriva micului santajist.

Un alt reflex, in afara plansului cu scop, este suptul, un reflex atat de puternic ca, atingand obrazul bebelusului, acesta se intoarce automat in directia din care a fost atins, cu buzele putin stranse, sau deschizand gura gata pentru supt. Reflexul suptului se declanseaza imediat ce sugarul a atins sanul mamei sau tetina biberonului, asociind fara intarziere cu hranirea.

Reflexul de prindere functioneaza de asemenea inca de la inceput, bebelusul inchizand automat pumnul cand simte un deget sau orice alt obiect in palma lui. Este foarte interesant ca acest reflex dispare pe la sfarsitul lunii a treia desi a functionat pana atunci cu atata putere incat prinzand adultul cu mainile se putea ridica si mentine astfel cateva secunde.

Reflexul de surprindere este manifestat prin miscari rapide. Luat pe neasteptate, miscat prea intens, speriat, copilul isi da capul pe spate si isi desface agitat mainile si picioarele. Miscari care de obicei pot fi urmate de plans - semnalul de alarma.

Pe masura ce activitatea constienta ia locul comportamentului instinctiv, reflexele innascute sunt uitate, disparand treptat. Astfel copilul creste si preia modelele comportamentale impuse intr-un fel sau altul de adulti, drept unice valori si realitati alterandu-si si pierzand in timp bagajul informational instinctiv cu care a venit, mult mai pretios de altfel.