Curiozitatea la copii
3 participanți
Pagina 1 din 1
Curiozitatea la copii
Curiozitatea este nevoia de a sti, dorinta de a cunoaste in amanunt, ceva nou sau neobisnuit.
In viata de toate zilele, curiozitatea denota o permanenta traire. Ea ne permite sa iesim din obisnuinte, din monotonie, din rutina, din inertia unei vieti prea "ordonate", sa cautam tot timpul ceva nou.
Putem spune ca este si o forma de curaj, implicand si riscuri: indraznim sa parasim ceva cunoscut si ne indreptam spre ceva nou, ceva ce trebuie descoperit.
Curiozitatea este naturala in randul adultilor, dar la copii este vitala, ea izvorand din setea de cunoastere a lumii inconjuratoare.
In mod natural, copilul este curios si interesat de tot ceea ce este in jurul lui. Pentru el totul este nou si tot ce este nou il fascineaza, il atrage.
Chiar din primele zile de viata va duce la gurita tot ce va putea prinde, acesta fiind, pentru inceput, modul lui de a cunoaste.
Mai tarziu, cand va incepe sa se deplaseze, va fi atras de orice obiecte noi, le va studia, le va atinge, le va lua in brate, le va tranti, le va demonta. Toate acestea vor fi pentru copil un mod de a le cunoaste, de a si le face familiare. In final este modul lui de a se adapta la lumea pe care inca nu o cunoaste, dar in care va trebui sa traiasca.
Dorinta de a explora lumea trebuie incurajata. Curiozitatea copilului este marturia vitalitatii sale, a faptului ca este sanatos, cu pofta de viata.
Este adevarat ca toate cautarile lui implica si riscuri; noi ii vom crea conditii, indepartand din calea lui obiectele periculoase sau obiectele la care tinem si nu vrem eventual, sa le pierdem.
Sa-i lasam pe copii sa-si asume riscuri, pe masura puterilor lor. Si, bineinteles supravegheati din umbra, sa-i lasam sa se descurce singuri de mici, in situatii care sa nu le depaseasca puterea, in raport cu varsta. Astfel ei descopera noi centre de interes.
Numai asa ii vom ajuta sa capete incredere in ei si sa-si formeze o personalitate puternica.
Sa-i lasam pe copii sa-si exprime curiozitatea. Prea des auzim: "nu face asta, te vei lovi", "nu umbla acolo, te vei murdari", "nu pune mana acolo", "inceteaza cu intrebarile, ma obosesti".
Toate aceste interdictii risca sa le adoarma imaginatia, dorinta de a sti, de a cunoaste, de a cerceta, capacitatile de a crea.
Lipsa curiozitatii chiar trebuie sa ne ingrijoreze, caci acest lucru poate sa denote timiditate, teama bolnavicioasa de nou, de adaptare in societate, de integrare.
In viata de toate zilele, curiozitatea denota o permanenta traire. Ea ne permite sa iesim din obisnuinte, din monotonie, din rutina, din inertia unei vieti prea "ordonate", sa cautam tot timpul ceva nou.
Putem spune ca este si o forma de curaj, implicand si riscuri: indraznim sa parasim ceva cunoscut si ne indreptam spre ceva nou, ceva ce trebuie descoperit.
Curiozitatea este naturala in randul adultilor, dar la copii este vitala, ea izvorand din setea de cunoastere a lumii inconjuratoare.
In mod natural, copilul este curios si interesat de tot ceea ce este in jurul lui. Pentru el totul este nou si tot ce este nou il fascineaza, il atrage.
Chiar din primele zile de viata va duce la gurita tot ce va putea prinde, acesta fiind, pentru inceput, modul lui de a cunoaste.
Mai tarziu, cand va incepe sa se deplaseze, va fi atras de orice obiecte noi, le va studia, le va atinge, le va lua in brate, le va tranti, le va demonta. Toate acestea vor fi pentru copil un mod de a le cunoaste, de a si le face familiare. In final este modul lui de a se adapta la lumea pe care inca nu o cunoaste, dar in care va trebui sa traiasca.
Dorinta de a explora lumea trebuie incurajata. Curiozitatea copilului este marturia vitalitatii sale, a faptului ca este sanatos, cu pofta de viata.
Este adevarat ca toate cautarile lui implica si riscuri; noi ii vom crea conditii, indepartand din calea lui obiectele periculoase sau obiectele la care tinem si nu vrem eventual, sa le pierdem.
Sa-i lasam pe copii sa-si asume riscuri, pe masura puterilor lor. Si, bineinteles supravegheati din umbra, sa-i lasam sa se descurce singuri de mici, in situatii care sa nu le depaseasca puterea, in raport cu varsta. Astfel ei descopera noi centre de interes.
Numai asa ii vom ajuta sa capete incredere in ei si sa-si formeze o personalitate puternica.
Sa-i lasam pe copii sa-si exprime curiozitatea. Prea des auzim: "nu face asta, te vei lovi", "nu umbla acolo, te vei murdari", "nu pune mana acolo", "inceteaza cu intrebarile, ma obosesti".
Toate aceste interdictii risca sa le adoarma imaginatia, dorinta de a sti, de a cunoaste, de a cerceta, capacitatile de a crea.
Lipsa curiozitatii chiar trebuie sa ne ingrijoreze, caci acest lucru poate sa denote timiditate, teama bolnavicioasa de nou, de adaptare in societate, de integrare.
Re: Curiozitatea la copii
daria este foarte curioasa se baga peste tot,se urca pe fotoliu acum se mai urca si de pe scaun pe masa in bucatarie,e smechera
dariacosminaa- Moderatoare
- Mesaje : 560
Puncte : 1727
Data de inscriere : 21/01/2010
Varsta : 41
Localizare : arad
Re: Curiozitatea la copii
vaai subiectul asta e o provocare pt mine,eu non stop trebuie sa fiu dupa andrei,e de o curiozitate rara,daca l-as lasa cred ca ar devasta totul in casa,azi l-am gasit pe jumatate bagat in masina de spalat, trage de perdele,deschide dulapul si scoate hainele
allesia- Moderatoare
- Mesaje : 216
Puncte : 1407
Data de inscriere : 12/01/2010
Varsta : 43
Localizare : cluj-napoca
Subiecte similare
» pestele la copii
» muci la copii
» Ce au mancat copii azi?
» Vaccinari facultative la copii
» Aftele bucale la copii
» muci la copii
» Ce au mancat copii azi?
» Vaccinari facultative la copii
» Aftele bucale la copii
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum